Delta Dunarii, cea mai joasa si mai noua regiune de câmpie, este situata în partea de est a tarii la varsarea Dunarii în Marea Neagra.

În partea de nord, dincolo de bratul Chilia se afla Câmpia Bugeacului, în partea de sud si sud-vest Podisul Dobrogei, iar în est Marea Neagra.

În Delta este inclusa si laguna Razim-Sinoe, având o suprafata cumulata de 4.340 kmp. Ea este cuprinsa intre bratul Chilia la nord, bratul Sulina prin centru Deltei si bratul Sf. Gheorghe la sud.

Delta Dunarii este o unitate cu proprietati de tranzitie între Câmpia Româna, a carei continuare este, Dunarea (prin hidrografie si functionalitatea sistemului hidric) si Marea Neagra (raportul între Dunare-Mare fiind variabil în timp).

Delta inainteaza in mare in dreptul gurilor de varsare a Dunarii: la gura Chiliei se formeaza o delta secundara; la gura bratului Sf.Gheorghe a aparut insula Sacalin. Fenomenul de inaintare a Deltei in detrimentul marii se datoreaza cantitatii mari de aluviuni (58,7 milioane tone) transportate anual de Dunare, din care o parte se varsa in mare, iar restul se depune in cuprinsul Deltei contribuind la aluvionarea continua a ei.

Delta Dunarii s-a format într-un fost golf maritim ce includea teritoriul Deltei si al lagunei Razim-Sinoe, prin aluviunile aduse de Dunare sau resedimentate de curentul circular al Marii Negre, care a creat în Pleistocen sistemul de grinduri conjugate din Delta (Letea, Caraorman).

Dupa formarea acestui sistem de grinduri, care au închis golful initial, teritoriul Deltei a devenit un liman. Apoi Delta a evoluat în strânsa legatura cu cele trei brate, în ordinea existentei lor: Sfântu Gheorghe (cel vechi), Sulina si Chilia (cel mai recent).

În prezent ( in ultimul secol), Delta se afla într-un proces de retragere în rest. Relieful Deltei Dunarii cuprinde în regim natural terenuri joase si terenuri înalte.

Altitudinea medie a reliefului Deltei este de 0,5 m, iar altitudinea maxima de 13 m. în grindul Letea. Circa 3/4 din suprafata Deltei este situata la altitudini pozitive si 1/4 sub nivelul de 0 m. Relieful pozitiv constituie cca. 13 % din suprafata Deltei.

Tipurile de grinduri care il formeaza:

- grinduri fluviale (longitudinale) - insotesc bratele principale;

- grinduri fluvio-maritime (transversale) constituite pe vechi linii ale tarmului de catre curentii marini:
Grindul Letea;
Grindul Caraorman;
Grindul Saraturile;
Grindul Ivancea.

- grinduri continentale (portiuni ale vechiului uscat pre-deltic):
Grindul Chilia;
Grindul Stipoc.

a) Terenurile joase cuprind mlastini, lacuri (Isac, Obretin, Matita, Merhei etc.), gârle, canale (de exemplu: Litcov, Dranov, Dunavat), brate secundare (Tataru, Cernovca), ostroave (Tataru, Babina, Cernovca); sunt terenuri inundabile si partial, în partea de vest, îndiguite si desecate.

b) Terenurile înalte sunt neinundabile (13 % la cele mai mari ape) si în general grinduri. Exista grinduri longitudinale (fluviale), transversale (fluvio-maritime) si continentale.

Grindurile longitudinale sunt create de aluviunile depuse de fluviu.

Grindurile fluvio-maritime
au fost formate în timpuri istorice, de aluviunile aduse de fluviu si de curentii circulari ai Marii Negre; aceste grinduri sunt Letea, Caraorman, Saraturile, Ivancea si Crasnicol.

Grindul Letea are altitudinea maxima din Delta (13 m) si reprezinta o mare acumulare de nisip, dispus în fâsii aproape paralele sub forma unui evantai, cu un relief de dune; pe acest grind se afla padurea Hasmacu Mare-Letea, monument al naturii (rezervatie de flora.

Grindul Caraorman (cu o altitudine maxima de 8 m) reprezinta de asemenea o mare acumulare de nisip; grindul Saraturile, situat la varsarea bratului Sfântu Gheorghe în mare, formeaza, pe tarm, cea mai lata plaja din tara.

Grindul Chilia (cu altitudinea de 9 m) este o portiune a uscatului predeltaic (Câmpia Bugeacului, de la nord) inclusa Deltei datorita formarii si evolutiei bratului Chilia; este acoperit cu loess.

Grindul Stipoc (3 m) este mult erodat (genetic este tot un grind continental). Solurile predominante sunt solurile aluviale, solurile hidromorfe (lacovisti), nisipoase (pe grinduri) si, pe mica portiune (grindul Chilia), cernoziom.

Pe ansamblu, învelisul de soluri este relativ sarac, predominând solurile cu fertilitate dusa, partial inundabile. Incepand cu anul 1991, Delta Dunarii este, in intregime, REZERVATIA BIOSFEREI DELTA DUNARII.